Please assign a menu to the primary menu location under menu

Fashion

Dorul de finet


Mi-e dor de finet ca de o fiinta cunoscuta si draga mie ca de vremea lipsita de griji a copilariei. De ce o fi apus epoca finetului, cand eu ma gandeam ca mereu nou-nascutii vor fi infasati in scutece de finet, iar batranele vor purta haine din finet mereu?
De ce oi fi simtind lipsa acestui material moale, fin si calduros? Fiindca primele mele scutece au fost din material finet si parca simt imbratisarea lor pe pielea sensibila. Am observat mai tarziu ca finetul avea tandretea mainilor mamei si ale bunicii, fiindca si ele purtau rochii de casa facute din acelasi material.
In satul meu, batranele sanatoase si fericite (nu mai aveau griji pe cap: copii de crescut, case de facut, servicii) stateau la canapelele din fata portilor si povesteau. Ne strangeam tip-til sa le ascultam cu veneratie. Unele cantau sau spuneau povesti, altele recitau frumos sau povesteau din razboi, cert este ca usor-usor au plecat una cate una, iar locul lor a ramas gol. Au plecat din lumea acesta cu finet cu tot si a fost introdus pe piata supraelasticul.
Intr-o buna zi stateam de vorba cu bunica (apropie 100 de ani, dar este foarte bolnava si nu se mai poate da jos din pat) despre cat ii este de dor de finet. In acelasi timp cu materialul copilariei si tineretii ei i s-ar parea ca reinvie o lume sa-i aduc un capot din finet, cum purta pe vremuri. La fel i-am cautat si candel fiindca i-am vazut pofta din ochi cand imi spunea:
-Mi-e dor de candelul pe care mi-l aducea tata! Era atat de bun si atat de frumos.
Cand am gasit candel intr-un supermarket i-am cumparat din belsug si i l-am adus. Chiar ma gandeam de ce ii este dor de candel, cand avea atatea bunatati aduse de copiii si de nepotii ei, de la fructe exotice, la fel de fel de bomboane de ciocolata, fursecuri si biscuiti.
Sa-mi faca placere a mancat trei bucati, apoi mi-a spus, fara sa se gandeasca la faptul ca anuleaza truda cautarilor mele:
-Sa nu mai cumperi! Nu este la fel de bun ca acela adus de tatal meu…
Verdictul ei usturator m-a facut sa zambesc. Mi-am dat seama ca atunci candelul era bunatatea bunatatilor, iar acum nu mai este nici tatal ei care sa i-l aduca infasurat intr-o frunza de vita-de vie…
Sa ne intoarcem la finet! L-am gasit ca sa astampar deopotriva dorul meu si al bunicii in magazinul de metraje Evilefe.ro, unde trona la mare cinste.
85 de modele pentru toate varstele asteptau sa fie comandate acolo.
Mai intai mi-a luat ochii finetul traditional: imprimat cu tufe inflorite de trandafiri si imitatie de dantele crosetata pe mijloc. Urmeaza finetul pentru copii: alb, cu ursuleti, pisicute, catelusi, papusi si delfini imprimati in culori contrastante sau nuante mai inchide sau deschise decat fondul materialului.
Abia de la pagina a treia a catalogului virtual am gasit finet care din s-ar fi potrivit sa-i fac o rochie de casa bunicii, iar mie o camasa comoda de noapte: imprimat cu motive geometrice sau flori.
Bunica a fost mai fericita cand a imbracat rochia de casa din finet, decat atunci cand a mancat din candel!