Please assign a menu to the primary menu location under menu

Fashion

Bratara de piele, un cadou plin de semnificatii

Ca multi altii, am descoperit bratarile de piele cand eram adolescent – si de atunci, parerea mea a ramas neschimbata: aceste accesorii vestimentare au ceva deosebit, sunt cu totul aparte. Am avut multe bratari de piele la viata mea, dar nu am pastrat decat una, de care nu ma despart niciodata, pentru ca imi aminteste de Daria. Uneori am impresia ca nu o bratara de piele neagra cu tinte imi strange mana stanga, ci mana fina a iubitei mele…

Cu putin inainte de a pleca din tara (imi fac masteratul in Danemarca), Daria a cumparat doua bratari absolut identice: una pentru ea si una pentru mine. Le-a cumparat de la magazinul E-Bratari.ro, unde au atat bratari de dama (nu numai bratari rockeresti si in stil goth, ci si hipiotesti, cu tematica marina, in stil „boho-chic” sau chiar si bratari care ar putea fi purtate fara nicio grija chiar si de corporatiste, pentru ca nu intra in contradictie cu niciun fel de „company dress code”) si bratari pentru barbati. Le-a cumparat de acolo pentru ca sunt hand-made si arata foarte fain. „Se vede ca oamenii care le-au facut au pus suflet in ele – simt ca bratarile astea sunt pline de energii pozitive!”, mi-a zis Daria inainte de a-mi prinde bratara de mana. Iar apoi mi-a cerut sa prind cealalta bratara pe mana ei. Apoi a rostit incetisor: „Acum suntem legati pentru totdeauna. De acum, tu si cu mine suntem una”. Iar apoi ne-am jurat credinta unul altuia…

 

A fost ca un fel de logodna – ba nu, a fost mai mult! A fost, de fapt, un fel de casatorie pagana, asa cum se faceau acum 1000 de ani la celti si la vikingi. Pe atunci, o astfel de ceremonie (de fapt, ritual de trecere, pentru ca preceda nunta propriu-zisa) se numea „handfasting”. Si cum m-am dus la studii intr-o tara locuita de vikingi, un „handfasting” ni s-a parut la amandoi cat se poate de potrivit!

La vara imi iau diploma de master – mai am deci doar cateva luni si ma intorc in tara. Va urma o casatorie „cu acte-n regula”, pentru ca imi voi da doctoratul tot „afara”. Iar pe Daria n-o s-o mai las singura – o iau cu mine!