Please assign a menu to the primary menu location under menu

Fashion

Bani pentru o nunta

Acum o luna de zile a trebuit sa ma duc la o nunta. De obicei, inivtatiile se dau cu ceva timp inainte. Dar, pentru ca persoana respectiva nu reusise sa ma gaseasca, imi trimisese prin altcineva invitatia care a ajuns la mine exact cu 3 zile inainte de marele eveniment. Pentru ca aveam o obligatie fata de persoana respectiva, trebuia sa onorez invitatia. Orice roman site ca la nunta, afara de hainele de gala, este nevoie si de banii pentru plic sau darul de nunta. Este ca un joc din acela, numit “Roata tiganeasca”, pe care doamnele, in unele intreprinderi si institutii, il practica. Fiecare da pentru celalat o suma, in fiecare luna, in cazul de fata la fiecare nunta, si toti incaseaza banii pe rand. Cine s-a casatorit stie ce inseamna. Ai o lista cu fiecare persoana sau familie cu ce suma a dat si tot atat trebuie sa dai si tu pentru ca altfel te faci de ras.
Si cum, cuplul respectiv ne daduse si mie si sotiei o suma in euro, destul de maricica, trebuia sa fac si eu acelasi lucru. Dar de unde sa iau eu suma aceea in doar o zi pentru ca aveam nevoie si de costumatie noua, mai ales doamna mea, ca doar nu putea sa apara la eveniment cu o rochie pe care o mai purtase.
In ziua in care am primit inivtatia, am inceput sa imi fac socotelile. Ce aveam pe acasa nu ajungea si am fi ramas descoperiti pana la salariu. Va spun sincer, in noaptea aceea nici nu am dormit, gandindu-ma de unde sa iau banii.
Pentru ca noaptea este un sfetnic bun, mi-am adus aminte ca vorbisem cu cineva care lucra la o casa de amanet din Bucuresti. Este vorba despre Amanet A.G.S.. Acolo poti amaneta orice, de la bijuterii din aur si argint, pana la aparatura, ceasuri si autoturisme. De asemenea, tin minte ca persoana aceea spunea ca acolo poti sa si vinzi. “Cumpar ceasuri pe loc, dar si bijuterii si masini” mi-a zis ea. Asta era! La Amanet A.G.S. trebuia sa ma duc si eu. Aveam un ceas destul de scump primit de la nasul nostru, acum ceva timp. Era un Tissot barbatesc T-Touch. Stiam ca valoareaza cu mult peste suma de care aveam eu nevoie. Pentru ca nu il purtam, deoarece imi era cam frica sa ies cu un asa ceas scump pe strada, am zis ca, decat sa stea in casa degeaba, mai bine il vand.
A doua zi, m-am dus la unul din cele mai apropiate sedii ale acestei case de amanet, cu ceasul la mine. Era chiar cunostinta mea acolo si i-am aratat ceasul. Apoi i-am explicat pentru ce imi trebuie. M-a pus sa astept si apoi a chemat un expert care a evaluat accesoriul. Mi-a oferit, pe loc, o suma la care nici nu ma asteptam. Nu am stat nicio clipa pe ganduri si am acceptat sa il vand. Asa am facut rost de bani si i-am luat sotiei cea mai frumoasa rochie. Am achitat datoria, onorabil, si am mai ramas si cu bani.